confirmații, s.f. (La catolici) Ritual oficiat, de obicei, de episcop, menit să întărească, la copiii trecuți de șapte ani, harul primit prin botez. – Din fr. confirmation.
s. f. (sil. -ți-e), art. confirmáția (sil. -ți-a), g.-d. art. confirmáției; pl. confirmáții, art. confirmáțiile (sil. -ți-i-)
f. 1) v. A CONFIRMA. 2) (la catolici) Ritualul întăririi botezului pentru copiii trecuți de șapte ani. [Art. confirmația; G.-D. confirmației; Sil. -ți-e] /<fr. confirmation, lat. confirmatio, ~onis
s.f. Ritual catolic, oficiat de obicei de un episcop, în vederea întăririi botezului pentru copiii care au împlinit șapte ani. ♦ Act prin care, în confesiunea protestantă, se confirmă oficial jurământul botezului înainte de împărtășanie. [Gen. -iei. / < fr. confirmation, lat. confirmatio].
s. f. 1. ritual catolic oficiat (de un episcop), în vederea întăririi botezului pentru copiii care au împlinit șapte ani. 2. act prin care, în confesiunea protestantă, se confirmă jurământul botezului înainte de împărtășanie. (< fr. confirmation, lat. confirmatio)