confirmativi, -e, adj. Care confirmă, întărește, adeverește. – Din fr. confirmatif.
adj. m., pl. confirmatívi; f. sg. confirmatívă, pl. confirmatíve
Care confirmă; bazat pe probe convingătoare; concludent. /<fr. confirmatif
adj. Care confirmă, întărește, adeverește. [Cf. fr. confirmatif].
adj. care confirmă. (< fr. confirmatif)