, conglomerate, s.n. Rocă sedimentară consolidată, formată din sfărâmăturile rotunjite ale unor roci mai vechi, cimentate cu argilă, calcar, silice etc.; conglomerație. ♦ Fig. adunătură, amestec, îmbinare de elemente eterogene. – Din fr. conglomérat.
s. (GEOL.) (rar) conglomerație.
s. n., pl. conglomeráte
n. 1) Rocă sedimentară formată din fragmente ale unor roci mai vechi, cimentate cu calcar pe cale naturală. 2) fig. Reunire de lucruri diferite; corp din elemente eterogene; amestec; amestecătură. /<fr. conglomérat, lat. conglomeratus
s.n. 1. Rocă sedimentară formată prin cimentarea pietrișurilor și a prundișurilor transportate de ape; conglomerație. ♦ (Tehn.) Masă de materiale aglomerate cu ajutorul unui liant. 2. (Ec.) Formă de monopol rezultată prin fuziunea unor companii care își desfășoară activitatea în cele mai diverse ramuri și sectoare de producție. 3. (Fig.) Adunătură, îngrămădire de lucrări diferite. [< fr. conglomérat, cf. lat. conglomeratus].
s. n. 1. rocă sedimentară detritică, formată prin cimentarea bolovănișurilor și pietrișurilor transportate de ape; conglomerație. o (tehn.) masă de materiale aglomerate cu ajutorul unui liant. 2. (ec.) formă de monopol prin fuziunea unor companii care își desfășoară activitatea în cele mai diverse ramuri și sectoare de producție. 3. (fig.) îngrămădire de lucrări, de aspecte diferite. (< fr. conglomérat)
conglomerații, s.f. Conglomerat. [Var.: conglomerațiúne s.f.] – Din lat. conglomeratio, -onis, fr. conglomération.
s. f. (sil. -ți-e), art. conglomeráția (sil. -ți-a), g.-d. art. conglomeráției; pl. conglomeráții, art. conglomeráțiile (sil. -ți-i-)
f. geol. Amestec de elemente eterogene într-o masă unică. [Art. conglomerația; G.-D. conglomerației; Sil. -ți-e] /<lat. conglomeratio, ~onis, fr. conglomération
s.f. Îngrămădire, conglomerare; conglomerat (1). [Gen. -iei, var. conglomerațiune s.f. / cf. lat. conglomeratio, fr. conglomération].
s. f. conglomerare; conglomerat (1). (< lat. conglomeratio, fr. conglomération)