conglutinéz, vb. I. Tranz. (Rar) A face dens, vâscos; a coagula. – Din fr. conglutiner, lat. conglutinare.
vb., ind. prez. 1 sg. conglutinéz, 3 sg. și pl. conglutineáză
tranz. A face să se conglutineze; a coagula; a închega. /<fr. conglutiner, lat. conglutinare
intranz. (despre substanțe organice lichide) A deveni vâscos; a căpăta un grad mai mare de densitate (intermediar între starea lichidă și cea solidă); a se închega; a se coagula; a se prinde. /<fr. conglutiner, lat. conglutinare
vb. I. tr. (Rar) A face dens, vâscos; a coagula. [< fr. conglutiner, cf. it., lat. conglutinare].
conglutinații, s.f. Conglutinare. [Var.: conglutinațiúne s.f.] – Din fr. conglutination, lat. conglutinatio, -onis.
s. f. (sil. -ți-e), art. conglutináția (sil. -ți-a), g.-d. art. conglutináției; pl. conglutináții, art. conglutináțiile (sil. -ți-i-)
s.f. Conglutinare. [Gen. -iei, var. conglutinațiune s.f. / cf. fr. conglutination, lat. conglutinatio].
s. f. conglutinare. (< fr. conglutination, lat. conglutinatio)