s.f. Mărimea caracteristică a unui trunchi de con2 drept, egală cu diferența dintre diametrul mare și diametrul mic raportată la lungimea acestuia; p. ext. formă conică. – Din fr. conicité.
s. f., g.-d. art. conicității
f. rar Caracter conic. /<fr. conicité
s.f. (Mat.) Mărime caracteristică a unui trunchi de con drept, egală cu diferența dintre diametrul mare și diametrul mic raportată la lungimea acestuia; (p. ext.) formă conică. [Cf. fr. conicité].
s. f. mărime caracteristică a unui trunchi de con drept, diferența dintre diametrul mare și cel mic, raportată la lungimea acestuia; (p. ext.) formă conică. (< fr. conicité)