conivențe, s.f. (În expr.) De conivență (cu)... = în complicitate (cu...), de acord (cu...). – Din fr. connivence, lat. conniventia.
s. f., g.-d. art. conivénței; pl. conivénțe
f. : De ~ (cu cineva) prin înțelegere tacită; în complicitate cu cineva. /<fr. connivence, lat. conniventia
s.f. (Rar) Complicitate, înțelegere (secretă). ♢ De conivență (cu...) = în complicitate, de acord (cu...). [Cf. fr. connivence, it. connivenza, lat. conniventia].
s. f. faptul de a tolera ceva rău sau incorect; acord tacit; complicitate. o de ~ (cu...) = în complicitate, de acord (cu...). (< fr. connivence, lat. coniventia)