conivenți, -te adj. (Despre frunze) 1. Îndoit înăuntru. 2. Care tinde să se împreuneze. – Din fr. connivent.
adj. (Despre frunze) 1. Îndoit înăuntru. 2. Care tinde a se împreuna. [< fr. connivent, lat. connivens].
adj. 1. (despre frunze, valvule intestinale etc.) îndoit înăuntru. 2. care tinde a se împreuna. (< fr. connivent)
conivențe, s.f. (În expr.) De conivență (cu)... = în complicitate (cu...), de acord (cu...). – Din fr. connivence, lat. conniventia.
s. f., g.-d. art. conivénței; pl. conivénțe
f. : De ~ (cu cineva) prin înțelegere tacită; în complicitate cu cineva. /<fr. connivence, lat. conniventia
s.f. (Rar) Complicitate, înțelegere (secretă). ♢ De conivență (cu...) = în complicitate, de acord (cu...). [Cf. fr. connivence, it. connivenza, lat. conniventia].
s. f. faptul de a tolera ceva rău sau incorect; acord tacit; complicitate. o de ~ (cu...) = în complicitate, de acord (cu...). (< fr. connivence, lat. coniventia)