, conovețe, s.n. Funie fixată pe țăruși, care servește la priponirea cailor în bivuac. – Din rus., ucr. konovjaz.
s. v. pripon.
s. n., pl. conovéțe
n. înv. Funie întinsă pe țăruși de care se priponeau caii într-o tabără militară. /<rus., ucr. konovjaz
s.n. – Căpăstru. Rut. konovjazj (DAR).