consacrații, s.f. (Rar) Consacrare; spec. sacrificiu, ofrandă adusă zeilor. – Cf. lat consecratio, -onis, fr. consécration.
s. f. (sil. -cra-ți-e), art. consacráția (sil. -ți-a), g.-d. art. consacráției; pl. consacrații, art. consacrațiile (sil. -ți-i-)
s.f. (Rar) Consacrare; (spec.) sacrificiu, ofrandă adusă zeilor. [Gen. -iei, var. consacrațiune, consecrație s.f. / cf. lat. consecratio, fr. consécration].
s. f. consacrare; (spec.) ofrandă adusă zeilor. (< lat. consecratio, fr. consécration)