, consérv, vb. I. Tranz. 1. A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ Refl. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare.
vb., ind. prez. 1 sg. consérv, 3 sg. și pl. consérvă
tranz. 1) (alimente) A prelucra în vederea păstrării îndelungate; a preface în conserve. 2) A face să se conserve. /<fr. conserver, lat. conservare
intranz. 1) (despre persoane) A-și păstra sănătatea și forțele; a avea grijă de sine; a se menaja. 2) A rămâne neschimbat (în timp); a se păstra; a se menține. Tradițiile s-au ~t. /<fr. conserver, lat. conservare
vb. I. tr. 1. A păstra nealterat datorită unui anumit tratament; a păstra alimente sub formă de conserve. 2. A păstra, a păzi. ♦ refl. A se menaja. [P.i. consérv. / < fr. conserver, cf. it., lat. conservare].
vb. I. tr. 1. a păstra ceva nealterat datorită unui anumit tratament; a împiedica alterarea, sub acțiunea unor agenți atmosferici sau biologici, a unor produse alimentare perisabile. 2. a păstra, a păzi. II. refl. a se menaja. (< fr. conserver, lat. conservare)
conserve, s.f. Produs alimentar fabricat în așa fel încât, păstrat în ambalaje speciale sau în borcane ermetic închise, își menține multă vreme nealterate calitățile. – Din fr. conserve.
f. Produs alimentar care, în urma unui tratament termic, poate fi păstrat nealterat în borcane sau în cutii închise ermetic. ~e de pește. [G.-D. conservei] /<fr. conserve
s.f. Produs alimentar care poate fi păstrat multă vreme nealterat, datorită tratării lui după anumite procedee. [< fr. conserve, cf. it. conserva].
s. f. produs alimentar care poate fi păstrat multă vreme nealterat, datorită tratării lui după anumite procedee. (< fr. conserve)
, conserve s.f. mașină de intervenție a brigăzilor de jandarmi.