definiția consfatuire definiție dex

consfătuiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună, a se consulta. – Con¹- + sfătui.

vb. v. consulta, sfătui.

vb. → sfătui

intranz. A face schimb de sfaturi (cu cineva); a se consulta. /con- + a sfătui

vb. IV. refl. (Despre mai multe persoane) A se sfătui împreună. [< con- + sfătui].

vb. refl. a se sfătui împreună; a se consulta. (< con- + sfătui)

consfătuiri, s.f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Întâlnire de lucru a salariaților unei instituții sau întreprinderi, a membrilor unei organizații, a reprezentanților unor domenii de activitate, ai unor state etc., în care se discută probleme de interes comun, general. – V. consfătui.

s. (înv. și pop.) sfat. (~ s-a încheiat.)

s. f. → sfătuire

f. 1) v. A SE CONSFĂTUI. 2) Adunare consacrată discutării unor probleme de interes comun. [Art. consfătuirea; G.-D. consfătuirii; Sil. -tu-i-] /con- + a sfătui

s.f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Ședință în care se discută probleme de interes comun. [< consfătui].

s. f. acțiunea de a se consfătui. ♢ ședință de lucru în care se discută probleme de interes comun. (< consfătui)