definiția considerației definiție dex

considerații, s.f. 1. Stimă, respect. 2. Motiv, considerent, rațiune. ♢ Expr. A avea (sau a lua) în considerație = a ține seama de..., a avea în vedere. 3. Părere, idee, reflecție. [Var.: considerațiúne s.f.] – Din fr. considération, lat. consideratio, -onis.

s. 1. v. apreciere. 2. v. autoritate. 3. v. recunoaștere. 4. v. părere.

≠ desconsiderație, desconsiderare, dispreț

s. f. (sil. -ți-e), art. consideráția (sil. -ți-a), g.-d. art. consideráției; pl. consideráții, art. consideráțiile (sil. -ți-i-)

f. Sentiment de stimă înaltă față de o persoană; deferență; condescendență. ♢ A avea (sau a lua) în ~ a avea în vedere; a ține cont. [Art. considerația; G.-D. considerației; Sil. -ți-e] /<fr. considération, lat. consideratio, ~onis

s.f. 1. Stimă, respect. 2. Motiv, considerent, rațiune. ♢ A avea (sau a lua) în considerație = a ține seama de..., a avea în vedere. 3. Părere, reflecție, idee. [Gen. -iei, var. considerațiune s.f. / cf. fr. considération, lat. consideratio].

s. f. 1. stimă, respect. 2. motiv, considerent, rațiune. o a avea (sau a lua) în ~ = a ține seama de..., a avea în vedere. 3. părere, reflecție, idee. (< fr. considération, lat. consideratio)