consignații, s.f. Depunere spre păstrare, garanție sau vânzare a unor lucruri la un magazin specializat. ♦ (Concr.) Magazin în care se depun spre vânzare diferite obiecte, aparținând unor persoane particulare. – Din fr. consignation.
s. f. (sil. -ți-e), art. consignáția (sil. -ți-a), g.-d. art. consignáției; pl. consignáții, art. consignáțiile (sil. -ți-i-)
f. 1) Depunere a unui obiect spre păstrare sau vânzare la un magazin specializat. 2) Magazin specializat în care se vând sau se păstrează obiecte depuse de persoane particulare. [Art. consignația; G.-D. consignației; Sil. -ți-e] /<fr. consignation
s.f. Depunere pentru păstrare, garanție sau vânzare; consemnare, consemnațiune. ♦ (Concr.) Magazin de stat unde se depun spre vânzare diferite obiecte de către particulari. [Gen. -iei. / cf. fr. consignation].