s. f., g.-d. art. consignatoárei; pl. consignatoáre
s. f., g.-d. art. consignatoárei; pl. consignatoáre
consignatori, -oare, s.m. și f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație; depunător. – Din fr. consignateur.
(depunător în consignație) s. m., pl. consignatóri
m. și f. Persoană care depune obiecte de valoare în consignație (pentru păstrare sau vânzare). /<fr. consignateur
s.m. și f. Cel care dă în consignație; depunător; consemnator. [< fr. consignateur].
s. m. f. cel care dă în consignație; depunător. (< fr. consignateur)