consilieri, s.f. (Livr.) Acțiunea de a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [Pr.: -li-e-] – V. consilia.
s. f. (sil. -si-li-e-), pl. consiliéri
s.f. (Liv.) Acțiunea de a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [< consilia].
consiliez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfătui. [Pr.: -li-a] – Din fr. conseiller, lat. consiliari.
vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. consiliéz, 3 sg. și pl. consiliáză, 1 pl. consiliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. consiliéze; ger. consiliínd (sil. -li-ind)
tranz. livr. A da sfaturi; a sfătui. [Sil. -li-a] /<fr. conseiller, lat. consiliari
vb. I. tr. (Liv.) A sfătui. [Pron. -li-a. / < lat. consiliari, cf. fr. conseiller].
vb. tr. a sfătui. (< fr. conseiller, lat. consiliari)
consilieri, s.m. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia).
s. povățuitor, sfătuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.)
s. m. (sil. -li-er), pl. consiliéri
m. 1) Persoană cu care se sfătuiește un conducător de țară în probleme de conducere; sfetnic. 2) fig. Persoană care dă sfaturi; sfetnic; povățuitor; sfătuitor. 3) Membru al unui consiliu. [Sil. -li-er] /<fr. conseiller
s.n. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. Titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare. [Pron. -li-er. / cf. fr. conseiller].
s. m. f. 1. sfătuitor, sfetnic. 2. specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare. (< fr. conseiller)
s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. consiliérei; pl. consiliére