consimțiri, s.f. Faptul de a consimți; consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord. – V. consimți.
s. 1. v. aprobare. 2. v. încuviințare.
s. f. → simțire
s.f. Acțiunea de a consimți și rezultatul ei; încuviințare, aprobare, acceptare. [< consimți].