consolidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a se închega. 2. Tranz. A mări (prin diferite operații, lucrări etc.) capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic; a (se) întări. – Din fr. consolider, lat. consolidare.
vb. 1. (CONSTR.) a (se) întări, (pop.) a (se) înțepeni, (înv. și reg.) a (se) tocmi. (S-a ~ fundația unui imobil.) 2. v. întări. 3. a se întări, a se stabiliza. (Situația lor s-a ~.) 4. a întări, (înv.) a statornici. (Aceasta i-a ~ faima.)
vb., ind. prez. 1 sg. consolidéz, 3 sg. și pl. consolideáză
tranz. A face să se consolideze. /<fr. consolider, lat. consolidare
intranz. 1) A deveni solid; a se întări. 2) A deveni stabil, durabil. Economia țării se ~ează. 3) (despre colectivități, organizații etc.) A se uni mai strâns; a se întări; a se cimenta. /<fr. consolider, lat. consolidare
vb. I. tr., refl. A face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări. ♢ A consolida datoria publică = a converti o datorie publică pe termen scurt într-o datorie pe termen lung. [< fr. consolider, cf. it., lat. consolidare].
vb. I. tr., refl. a face, a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a (se) închega. II. tr. a mări capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic. (< fr. consolider, lat. consolidare)