consolidări, s.f. Acțiunea de a (se) consolida și rezultatul ei; întărire, închegare. – V. consolida.
s. 1. (CONSTR.) întărire, (livr.) ranforsare, (pop.) înțepenire. (~ fundației unei case.) 2. v. întărire. 3. întărire, stabilizare. (~ situației lor.) 4. întărire, (înv.) statornicire. (~ faimei lui.)
s. f., g.-d. art. consolidării; pl. consolidări
s.f. Acțiunea de a (se) consolida și rezultatul ei; întărire; închegare; consolidație. [< consolida].