constanți, -te, adj., s.f. 1. Adj. Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic. ♢ Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producție care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. 2. S.f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 3. S.f. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanță etc. – Din fr. constant, lat. constans, -ntis.
constanți, -te, adj., s.f. 1. Adj. Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic. ♢ Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producție care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. 2. S.f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 3. S.f. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanță etc. – Din fr. constant, lat. constans, -ntis.
adj. 1. invariabil, neschimbat, uniform. (Viteză ~.) 2. invariabil, neschimbat. (Valoare ~.) 3. invariabil, neschimbător, permanent, (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) 4. v. consecvent. 5. v. staționar.
adj. 1. invariabil, neschimbat, uniform. (Viteză ~.) 2. invariabil, neschimbat. (Valoare ~.) 3. invariabil, neschimbător, permanent, (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) 4. v. consecvent. 5. v. staționar.
≠ fluctuant, inconstant, instabil, neconstant, oscilant, schimbător, variabil, variat, muabil, nestatornic
≠ fluctuant, inconstant, instabil, neconstant, oscilant, schimbător, variabil, variat, muabil, nestatornic
1) Care persistă într-o anumită stare; existent într-o stare neschimbată. 2) (despre persoane) Care are convingeri neschimbate; caracterizat prin consecvență în convingeri; statornic. /<fr. constant, lat. constans, ~ntis
1) Care persistă într-o anumită stare; existent într-o stare neschimbată. 2) (despre persoane) Care are convingeri neschimbate; caracterizat prin consecvență în convingeri; statornic. /<fr. constant, lat. constans, ~ntis
adj. Neschimbat; invariabil; statornic. [Cf. fr. constant, lat. constans].
adj. Neschimbat; invariabil; statornic. [Cf. fr. constant, lat. constans].
I. adj. care rămâne neschimbat; invariabil. o capital ~ = parte a capitalului investită în mijloacele de producție, care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. II. s. f. 1. (mat.) mărime având o valoare invariabilă. 2. (fiz.) mărime care caracterizează un fenomen, material, aparat etc. 3. element al limbajului formal reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat. (< fr. constant, lat. constans)
s. f., pl. constánte
f. 1) Mărime care nu-și schimbă valoarea. ~a gazelor. ~ radioactivă. 2) med. Indice care consemnează starea normală a organismului. 3) log. Expresie a cărei semnificație este socotită fixă. /<fr. constante
s.f. 1. (Mat.) Mărime cu valoare invariabilă, neschimbată. 2. (Fiz.) Mărime care caracterizează un fenomen, un material, un aparat etc. 3. Element al limbajului formalizat, reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat. [< fr. constante].
s.f. Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. – Din fr. constance, lat. constantia.
s. 1. invariabilitate, uniformitate. (~ vitezei de deplasare.) 2. invariabilitate, (livr.) imuabilitate. (~ unui fenomen.) 3. v. consecvență.
s. f., g.-d. art. constánței
s.f. Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. [Cf. fr. constance, lat. constantia].
s. f. însușirea de a fi constant; perseverență. (< fr. constance, lat. constantia)