constatări, s.f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei; stabilire, încredințare. – V. constata.
s. 1. v. părere. 2. stabilire. (~ unei infracțiuni.)
s. f., g.-d. art. constatării; pl. constatări
s.f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei; stabilire, încredințare. V. descindere. [< constata].