constricții, s.f. Reducere a dimensiunilor unui organ cavitar, a unui vas sanguin, a unui sfincter ca urmare a contracției mușchilor constrictori. [Var.: constricțiúne s.f.] – Din fr. constriction, lat. constrictio, -onis.
s. f. (sil. -ți-e), art. constrícția (sil. -ți-a), g.-d. art. constrícției; pl. constrícții, art. constrícțiile (sil. -ți-i-)
f. fiziol. Fenomen de îngustare a unei formațiuni anatomice ca urmare a contracției mușchilor constrictori. ~ vasculară. ~ maxilară. [Art. constricția; G.-D. constricției; Sil. -ți-e] /<fr. constric-tion, lat. constrictio, ~onis