s.f. Însușire a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. consubstantialité.
s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. consubstanțialității
s.f. Calitatea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. [Cf. fr. consubstantialité].
s. f. calitatea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. (< fr. consubstantialité)