, contactoare, s.n. Întrerupător care închide un circuit sub acțiunea unei comenzi de la distanță, menținându-l închis numai atâta timp cât se exercită această comandă. – Din fr. contacteur.
s. n., pl. contactoáre
n. Aparat care, sub acțiunea unei comenzi, închide un circuit electric și îl menține închis numai cât durează comanda. /<fr. contacteur
s.n. Întrerupător comandat de la distanță, al cărui element mobil de contact are o singură poziție de repaus, corespunzătoare deschiderii circuitului electric. [Cf. fr. contacteur].
s. n. întrerupător care închide un circuit electric sub acțiunea unei comenzi exterioare. (< fr. contacteur)