, contemplatori, -oare, s.m.și f. Persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare. – Din fr. contemplateur, lat. contemplator.
s. m., pl. contemplatóri
m. și f. Persoană care contemplă; om înclinat spre simpla contemplare a vieții. /<fr. contemplateur, lat. contemplator
adj., s.m. și f. (Cel) care contemplă, care este cufundat în visare. [Cf. fr. contemplateur, lat. contemplator].
adj., s. m. f. (cel) care contemplă, cufundat în visare. (< fr. contemplateur, lat. contemplator)
s. f., g.-d. art. contemplatoárei; pl. contemplatoáre