contestații, s.f. Cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotărâri (judecătorești) sau prin care se cere anularea ei; (concr.) act întocmit în acest scop. ♦ Plângere îndreptată către un organ ierarhic superior împotriva actelor ilegale (sau considerate nedrepte) comise de organul ierarhic inferior, fapt pentru care se solicită definitie/revizui">revizuirea sau anularea hotărârii respective. – Din fr. contestation, lat. contestatio.
s. (JUR.) întâmpinare. (A înaintat o ~ împotriva deciziei ...)
s. f. (sil. -ți-e), art. contestáția (sil. -ți-a), g.-d. art. contestáției; pl. contestáții, art. contestáțiile (sil. -ți-i-)
f. Plângere îndreptată împotriva unei hotărâri. [Art. contestația; G.-D. contestației; Sil. -ți-e] /<fr. contestation, lat. contestatio, ~onis
s.f. (Jur.) Cerere de anulare a executării unei hotărâri pentru vicii de formă. ♦ Memoriu prin care se cere revizuirea sau anularea unui act, a unei măsuri etc. [Gen. -iei, var. contestațiune s.f. / cf. fr. contestation, it. contestazione, lat. contestatio].