, contexte, s.n. 1. Fragment dintr-o scriere în cadrul căruia se găsește un cuvânt, o expresie, un pasaj etc. interesant. ♦ Text, cuprins. 2. Fig. Conjunctură, situație specifică, circumstanță, stare de lucruri într-un anumit moment. – Din fr. contexte.
s. text. (S-a extras un ~ semnificativ din lucrare.)
s. v. caz, circumstanță, condiție, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziție, situație, stare.
n. 1) Parte a unui text în care se găsește un cuvânt sau o frază, care determină semnificația sau valorile acestora. 2) Concurs de împrejurări în care se produce un fenomen; condiție; conjunctură; circumstanță. /<fr. contexte, lat. contextus
s.n. 1. Text mai mare dintr-o scriere în care se încadrează un cuvânt, o expresie, interesante dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Text, cuprins. 2. Ansamblu de împrejurări care însoțesc un eveniment. [< fr. contexte, cf. lat. contextus].
s. n. 1. text mai cuprinzător dintr-o scriere în care se încadrează un cuvânt, o expresie etc., interesante dintr-un anumit punct de vedere. o ~ minimal = cea mai mică îmbinare de cuvinte prin care se poate ilustra un raport sintactic, o valoare a unei forme. ♢ cuprins. 2. (fig.) ansamblu de circumstanțe care însoțesc un eveniment; conjunctură, situație specifică. (< fr. contexte, lat. contextus)