, contigui, -ue, adj. (Livr.) Care se leagă, se înrudește, se unește cu ceva, care are elemente apropiate, comune cu altceva. [Pr.: -gu-u] – Din fr. contigu, lat. contiguus.
adj. m. (sil. -gu-u), pl. contígui; f. sg. contíguă (sil. -gu-ă), pl. contígue (sil. -gu-e)
livr. Care are puncte de contact cu altceva; adiacent; conex. [Sil. -gu-u] /<fr. contigu, lat. contiguus
adj. Legat, unit de ceva, care are elemente comune cu altceva; alăturat. [Pron. -gu-u. / cf. fr. contigu, it. contiguo, lat. contiguus].