, continențe, s.f. Reținere, abstinență, înfrânare; cumpătare. – Din fr. continence, lat. continentia.
s. v. abstinență, chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înfrânare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, reținere, socoteală, socotință, tact.
s. f., g.-d. art. continénței; pl. continénțe
f. livr. Autoimpunere a unor anumite restricții; înfrânare a dorințelor în virtutea unor principii; abstinență. /<fr. continence, lat. continentia
s.f. (Rar) Stăpânire a poftelor trupești; abstinență; cumpătare. ♦ Reținere. [Var. contenință s.f. / cf. it. continenza, lat. continentia].
s. f. abstinență; cumpătare. ♢ reținere. (< fr. continence, lat. continentia)