, contondente, adj. (Despre obiecte, corpuri) Tare, ale cărui lovituri provoacă contuzii fără a tăia sau a sângera. – Din fr. contondant.
adj. m., pl. contondénți; f. sg. contondéntă, pl. contondénte
adj. (Despre obiecte, corpuri) Tare, cu care se poate lovi fără a tăia. [Cf. fr. contodant].
s. f., g.-d. art. contondénței
s. f. caracter contondent. (< contondent + -ență)