definiția contopire definiție dex

, contopiri, s.f. Acțiunea de a (se) contopi și rezultatul ei; fuziune. – V. contopi.

s. 1. v. fuzionare. 2. confundare. (~ intereselor noastre.)

s. f., g.-d. art. contopírii; pl. contopíri

s.f. Acțiunea de a se contopi și rezultatul ei. [< contopi].

, contopesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot; a (se) uni strâns, a (se) împreuna. – Con¹- + topi (dupa germ. zusammenschmelzen).

vb. 1. v. fuziona. 2. a se confunda. (Interesele lor se ~.)

vb. → topi

tranz. A face să se contopească; a împreuna; a îmbina. /con- + a (se) topi

intranz. A se uni, formând un tot organic; a se împreuna; a se îmbina; a se confunda. /con- + a (se) topi

vb. – A amesteca formînd un singur tot, a uni, a împreuna, a amalgama. Format ca fr. confondre, de la vb. a topi, echivalent al lui fondre. Apare începînd din 1860-70 (Odobescu, Hasdeu).

vb. IV. refl. A se amesteca cu ceva, formând un tot; a se uni strâns. [< con- + topi, după lat. confundere, fr. confondre].

vb. tre., refl. a (se) amesteca cu ceva, formând un tot. (după fr. confondre)

, contopesc v.t. (deț.) 1. a consuma alimente în grabă. 2. a fuma o țigară în grabă.