contracții, s.f. 1. Încordare, zgârcire a mușchilor, a corpului etc.; contractare. 2. Micșorare a volumului unui corp în urma unui proces fizic sau tehnologic (uscare, răcire, ardere, solidificare). – Din fr. contraction, lat. contractio.
s. 1. (FIZ.) contractare, stricțiune, (rar) contragere. (~ a unui metal la rece.) 2. v. contractare.
s. f. (sil. -ți-e), art. contrácția (sil. -ți-a), g.-d. art. contrácției; pl. contrácții, art. contrácțiile (sil. -ți-i-)
f. 1) Scurtare a unui mușchi sub influența unei excitații. ~ musculară. 2) Diminuare a volumului unui corp în urma unui proces fizico-chimic sau tehnologic. [Art. contracția; G.-D. contracției; Sil. -ți-e] /<fr. contraction, lat. contractio, ~onis
s.f. 1. Încordare, zgârcire a mușchilor, a corpului; contractare. 2. Micșorare a volumului unui material, provocată de răcire, uscare etc. [Gen. -iei, var. contracțiune s.f. / cf. fr. contraction, lat. contractio].