, contrastéz, vb. I. Intranz. A fi în opoziție, a constitui un contrast cu ceva sau cu cineva. – Din fr. contraster.
vb., ind. prez. 1 sg. contrastéz, 3 sg. și pl. contrasteáză
intranz. A fi în contrast (cu cineva sau cu ceva); a se opune în mod izbitor. /<fr. contraster
vb. I. intr. A fi în contrast cu ceva sau cu cineva, a se deosebi în mod izbitor. [< fr. contraster, it. contrastare].
vb. intr. a fi în contrast cu ceva sau cu cineva. (< fr. contraster)