definiția conturului definiție dex

, contururi, s.n. Linie închisă care mărginește o parte dintr-o suprafață, p.ext. un corp, un obiect. ♦ Reprezentare grafică a liniei care mărginește un obiect, un corp etc. [Pl. și: conture] – Din fr. contour.

, contururi, s.n. Linie închisă care mărginește o parte dintr-o suprafață, p.ext. un corp, un obiect. ♦ Reprezentare grafică a liniei care mărginește un obiect, un corp etc. [Pl. și: conture] – Din fr. contour.

s. 1. v. profil. 2. v. formă.

s. v. circumferință, perimetru.

s. 1. v. profil. 2. v. formă.

s. v. circumferință, perimetru.

s. n., pl. contúruri

s. n., pl. contúruri

n. Linie închisă care mărginește o suprafață sau un obiect. ~urile munților. ♢ Hartă de ~ hartă geografică pe care sunt însemnate numai liniile care delimitează uscatul și bazinele de apă. /<fr. contour

n. Linie închisă care mărginește o suprafață sau un obiect. ~urile munților. ♢ Hartă de ~ hartă geografică pe care sunt însemnate numai liniile care delimitează uscatul și bazinele de apă. /<fr. contour

s.n. Linie, suprafață care mărginește un corp, un obiect; reprezentare grafică a unei astfel de linii sau suprafețe. [Pl. -uri, -re. / < fr. contour, cf. it. contorno].

s.n. Linie, suprafață care mărginește un corp, un obiect; reprezentare grafică a unei astfel de linii sau suprafețe. [Pl. -uri, -re. / < fr. contour, cf. it. contorno].

s. n. 1. linie închisă care mărginește o suprafață, un corp, un obiect. 2. reprezentare grafică a unei astfel de linii. ♢ (pl.) curbe sinuoase. (< fr. contour)

s. n. 1. linie închisă care mărginește o suprafață, un corp, un obiect. 2. reprezentare grafică a unei astfel de linii. ♢ (pl.) curbe sinuoase. (< fr. contour)