s.f. Perioadă de tranziție prin care trece un bolnav după vindecare pînă la însănătoșirea deplină; întremare. – Din fr. convalescence, lat. convalescentia.
s. f., g.-d. art. convalescénței
f. Perioadă de tran-ziție între starea activă și revenirea la sănătate. Bolnav în ~. A intra în ~. [G.-D. con-valescenței] /<fr. convalescence, lat. convalescentia
s.f. Perioada de tranziție între momentul vindecării și însănătoșirea deplină; întremare. [Cf. fr. convalescence, lat. convalescentia].
s. f. perioadă de tranziție între momentul vindecării unei boli și însănătoșirea deplină. (< fr. convalescence, lat. convalescentia)