, convalescenți, -te, adj., s.m. și f. (Persoană) care se află în convalescență, pe cale de însănătoșire. – Din fr. convalescent, lat. convalescens, -ntis.
s., adj. (MED.) (Mold.) pribolit, (înv.) reconvalescent. (O persoană ~.)
adj. m., s. m., pl. convalescénți; f. sg. convalescéntă, pl. convalescénte
și substantival Care ține de convalescență; pe cale de însănătoșire. /<fr. convalescent, lat. convalescens, ~ntis
s.m. și f. Bolnav în convalescență, pe cale de a se însănătoși. [< fr. convalescent, cf. lat. convalescens].
s. m. f. bolnav în convalescență. (< fr. convalescent, lat. convalescens)
s.f. Perioadă de tranziție prin care trece un bolnav după vindecare pînă la însănătoșirea deplină; întremare. – Din fr. convalescence, lat. convalescentia.
s. f., g.-d. art. convalescénței
f. Perioadă de tran-ziție între starea activă și revenirea la sănătate. Bolnav în ~. A intra în ~. [G.-D. con-valescenței] /<fr. convalescence, lat. convalescentia
s.f. Perioada de tranziție între momentul vindecării și însănătoșirea deplină; întremare. [Cf. fr. convalescence, lat. convalescentia].
s. f. perioadă de tranziție între momentul vindecării unei boli și însănătoșirea deplină. (< fr. convalescence, lat. convalescentia)