, convertoare, s.n. Circuit electronic cu un singur tub electronic, care realizează transformarea frecvenței semnalelor incidente în radioreceptoare. – Din engl. converter.
s. n., pl. convertoáre
s.n. Adaptor pentru recepția undelor ultrascurte cu superheterodină normală. [< engl. converter, germ. Konverter].
s. n. organ al sistemelor de reglare automată sau al aparatelor ori instrumentelor de măsură electrice, care transformă datele dintr-o formă într-o altă formă de reprezentare, fără a modifica valoarea informației. (< engl. converter)