, convexități, s.f. Însușirea de a fi convex; suprafață, formă, parte convexă (a unui lucru); proeminență, umflătură. – Din fr. convexité, lat. convexitas, -atis.
s. f., g.-d. art. convexității; pl. convexități
f. 1) Caracter convex. 2) Formă convexă; proeminență; protuberantă; ridicătură. /<fr. convexité, lat. convexitas, ~atis
s.f. Însușirea de a fi convex; suprafață bombată ieșită în afară, convexă. [Cf. fr. convexité, lat. convexitas].