, convingeri, s.f. Acțiunea de a (se) convinge; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ♢ Loc. adv. Cu convingere = ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă. – V. convinge.
s. 1. (livr.) persuasiune. (Putere de ~.) 2. certitudine, credință, încredințare, sentiment, siguranță, (livr.) convicțiune. (Am ~ că așa se va întâmpla.) 3. v. concepție.
s. f., g.-d. art. convíngerii; pl. convíngeri
s.f. Acțiunea de a (se) convinge și rezultatul ei; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. [< convinge].