, cooperări, s.f. Faptul de a coopera; muncă în comun, cooperație (1); conlucrare. – V. coopera.
s.f. Acțiunea de a coopera și rezultatul ei; colaborare, conlucrare. [< coopera].
s. f. faptul de a coopera. ♢ conlucrare a unor persoane, unități economice sau țări în producerea sau desfacerea anumitor produse, în cercetarea științifică și tehnică etc. (< coopera)