definiția coperta definiție dex

, copertez, vb. I. Tranz. A pune copertele la o carte, la un caiet; a lega. – Din it. copertare.

vb., ind. prez. 1 sg. copertéz, 3 sg. și pl. coperteáză

tranz. (cărți, caiete, registre etc.) A înzestra cu copertă. /<it. co-pertare

vb. I. tr. A pune copertele la o carte, la un caiet etc. [< it. copertare].

vb. tr. a pune copertele la o carte, la un caiet etc. (< it. copertare)

, coperte, s.f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperți] – Din it. coperta.

, coperte, s.f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperți] – Din it. coperta.

s. învelitoare, scoarță, (înv. și reg.) tartaj, (reg.) tablă. (~ a unei cărți.)

s. v. plic.

s. v. plic.

s. învelitoare, scoarță, (înv. și reg.) tartaj, (reg.) tablă. (~ a unei cărți.)

s. f., g.-d. art. copértei; pl. copérte/copérți

s. f., g.-d. art. copértei; pl. copérte/copérți

f. Înveliș protector de carton sau de hârtie groasă care se pune la o carte sau la un caiet. [G.-D. copertei; Pl. și coperți] /<it. coperta

f. Înveliș protector de carton sau de hârtie groasă care se pune la o carte sau la un caiet. [G.-D. copertei; Pl. și coperți] /<it. coperta

s.f. – Învelișul protector al unei cărți, învelitoare. – Var. covertă, cuvertă. It. coperta (sec. XIX). Var. termen de marină, din ngr. ϰουβέρτα.

s.f. – Învelișul protector al unei cărți, învelitoare. – Var. covertă, cuvertă. It. coperta (sec. XIX). Var. termen de marină, din ngr. ϰουβέρτα.

s.f. Înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. [Pl. -rte, -rți. / < it. coperta].

s.f. Înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. [Pl. -rte, -rți. / < it. coperta].

s. f. înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. (< it. coperta)

s. f. înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. (< it. coperta)