s.n. Copiere. – V. copia.
s. v. copiere.
(cleric) s. m. (sil. -pi-at), pl. copiáți
(copiere) s. n. (sil. -pi-at)
s.n. Copiere. [Pron. -pi-at. / < copia].
s.m. Membru al clerului la Constantinopol care avea misiunea de a acoperi morții cu un giulgiu. [Pron. -pi-at. / < fr. copiate, gr. kopiates].
adj. Care este imitat întru totul. [< copia].
s. n. copiere. (< copia)