, copilării, s.f. 1. Perioadă a vieții omenești de la naștere până la adolescență; timpul când este cineva copil1. ♦ Fig. Început. 2. Faptă, purtare, vorbe, apucături de copil1; naivitate. – Copil1 + suf. -ărie.
s. 1. pruncie, (prin Maram. și Transilv.) pruncenie, (înv.) coconie, nevârstnicie, porobocie. (Încă din ~ ...) 2. naivitate, prostie. (Ce faci tu e o ~!)
s. f., art. copilăría, g.-d. art. copilăríei; pl. copilăríi, art. copilăríile