, copulații, s.f. 1. Unire a două celule de sex opus. 2. Actul împerecherii a doi indivizi de sex opus, prin care elementele sexuale masculine sunt depuse în organele genitale feminine; coit. – Din lat. copulatio, fr. copulation.
s. f. (sil. -ți-e), art. copuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. copuláției; pl. copuláții, art. copuláțiile (sil. -ți-i-)
f. 1) Unire a două celule de sex opus. 2) Actul împerecherii a doi indivizi de sex opus. [Art. copulația; G.-D. copulației; Sil. -ți-e] /<fr. copulation, lat. copulatio, ~onis
s.f. (Liv.) Împreunare, împerechere (la animale); împreunare sexuală; coit. [Gen. -iei, var. copulațiune s.f. / cf. fr. copulation, lat. copulatio – reunire].
s. f. împerechere; act sexual; coit. (< fr. copulation, lat. copulatio)