, corbi, s.m. 1. Pasăre semirăpitoare, omnivoră, mai mare decât cioara, cu penele negre, cu ciocul și picioarele puternice și cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax). ♢ Expr. Negru ca corbul (sau ca pana corbului) = foarte negru. 2. Compuse: (Ornit.) corb-albastru = dumbraveancă; corb-de-mare = cormoran; corb-de-noapte = pasăre cu capul și ceafa negre, cu spinarea cenușie și cu pântecele alb-cenușiu.(Nycticorax nycticorax). 3. Pește de mare cu capul mare și botul gros, rotunjit, de culoare brună (Corvina nigra). 4. (Art.) Numele unei constelații din emisfera australă. – Din lat. corvus.
s. (ORNIT.) 1. (Corvus corax) (pop.) cloncan, croncan, (reg.) cioroi, crancău, croncău. 2. corb-de-noapte (Nycticorax europaeus) = (reg.) stârc cenușiu mic.
m. Pasăre sedentară asemănătoare cu cioara, dar de dimensiuni mai mari, cu penaj negru, cu ciocul și cu picioarele puternice. ♢ Negru ca pana ~ului negru lucios; foarte negru. /<lat. corvus
s.m. – 1. Pasăre din familia corvidelor, cu pene negre, ciocul și picioarele puternice (Corvus corax). – 2. Poreclă dată țiganilor, sau cailor ori cîinilor negri. – 3. Pește de mare (Corvina nigra). – 4. Varietate de struguri. – Mr. corbu, megl., istr. corb. Lat. corvus (Pușcariu 393; REW 2269; DAR); cf. it. corvo, prov. corp, v. fr., cat. corb (fr. corbeau), sp. cuervo. – Der. corbiță, s.f. (cioară); corbos, adj. (negru); corbiu, adj. (negru); corban, adj. (negru); corbească, s.f. (varietate de de struguri); corbăi, vb. (a croncăni); și numeroase dim., folosite ca nume de animale domestice. Din rom. provine ngr. ϰόρμπου „negru” (Meyer, Neugr. St., II, 75; Murnu, Lehnw., 29; Hoeg 177), și probabil alb. korp „corb.”
s. m., pl. corbi-albáștri
s. m., pl. corbi-de-máre
s. m., pl. corbi-de-noápte