definiția corcit definiție dex

, corciți, -te, adj. Rezultat din corcire; amestecat, încrucișat. – V. corci².

adj. (BIOL.) amestecat, hibrid, încrucișat, (pop.) mistreț, (prin Ban.) mistricioi, (Olt,) mistrițat. (Rase ~.)

adj. v. hibrid.

, corci, s.m. (Reg.) Corcitură. – Din magh. korcs.

, corcesc, vb. IV Refl. (Despre plante sau animale din specii diferite) A se încrucișa, a se amesteca. – Din corci¹.

s. v. bastard, corcitură, metis, tufă.

vb. (BIOL.) a se amesteca, a se hibrida, a se încrucișa. (Două specii de animale se pot ~.)

(corcitură) s. m., pl. corci

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcésc, imperf. 3 sg. corceá; conj. prez. 3 sg. și pl. corceáscă

m. v. CORCITURĂ. /<ung. korcs

intranz. (despre plante sau despre animale de diferite specii) A se încrucișa căpătând însușiri noi. /Din corci

adj. – 1. Bastard. – 2. Metis. – 3. Degenerat. Origine incertă. Se consideră în general că provine din mag. korcs (Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 88); ar putea fi însă der. al vb. următor, iar acesta pare o deformație de la a cruci „a încrucișa”. – Der. corci (var. curci), vb. (a încrucișa, a amesteca două rase sau specii diferite; a altera, a face să degenereze); corcioman, adj. (metis, corcit); corcitură (var. curcitură), s.f. (corcit; bastard).

s.n. – (Bucov., Maram.) Desiș, tufiș, hățiș. Rut. korč (Tiktin).