, corcituri, s.f. Animal sau plantă născută prin corcire; bastard. – Corci2 + suf. -tură.
s. (BIOL.) bastard, metis, (reg.) corci. (~ este planta sau animalul rezultat din încrucișarea a două specii deosebite.)
s. v. hibrid.
s. f., g.-d. art. corcitúrii; pl. corcitúri
f. Organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; hibrid; bastard. /a se corci + suf. ~tură