, corectări, s.f. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare. – V. corecta.
s. 1. corijare, îndreptare, rectificare, (rar) rectificație. (~ a unor erori.) 2. corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.) 3. v. regularizare.
s. f., g.-d. art. corectării; pl. corectări
s.f. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare, corecție. [< corecta].