vb., ind. prez. 1 sg. coreléz, 3 sg. și pl. coreleáză
tranz. A pune în corelație; a face să fie în legătură reciprocă. 2. intranz. A fi în corelație; a se afla în legătură reciprocă. /Din corelație
vb. tr., refl. a (se) pune în corelație. (< fr. correler)