corijări, s.f. Faptul de a (se) corija; corectare, corecție, îndreptare. – V. corija.
s. 1. v. corectare. 2. corectare, îmbună-tățire, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.)
s. f., g.-d. art. corijării; pl. corijări
s.f. Acțiunea de a (se) corija și (rar) rezultatul ei; corecție. [< corija].