, corintei, s.m. (Maghiarism reg.) Persoană care spune chiuiturile la o nuntă. din magh. kurjantó.
s. m., art. corintéul; pl. corintéi, art. corintéii
s.m. – Flăcău care îl însoțește pe mire la nunțile populare. Mag. kurjantó „crainic” (Drăganu, RF, II, 74; Dacor., V, 896).